Yvette purta o ie
cusută cu albastru, avea două codiţe împletite, o pereche de jeanşi şi
cizme de motor! A coborât, frumoasă,
dintr-o maşină de teren care avea un steag mare, românesc, aplicat pe geamul
din spate. Emma şi Erik au umplut uliţa din Mândra de chiote şi o alergătură
nebună! Erau minus 7 grade afară, iar cei mici erau în tricou!
Pocneau de sănătate! Mama lor era toată numai un zâmbet, fascinată de fiecare
copac, om care trecea pe uliţă, bucăţică de zid sau poveste!
.............................
Yvette Larsson,
cunoscută drept „ambasadorul suedez al
României în lume ”, a ajuns în Ţara Făgăraşului pe urmele Tricoului Fain, creat
în atelierele-şezătoare de la Muzeul de Pânze şi Poveşti!
.......................................
Mai întâi şi-a aruncat
buzduganul! De Crăciun! Atunci s-a alăturat campaniei noastre „Poveştile Crăciunului de la margine de sat”. Buzduganul a fost Mihai,
prietenul dac al fermecătoarei suedeze, cel care i-a prezentat acesteia România
frumoasă, cu rost şi esenţă! La mijloc de februarie au revenit, împreună cu cei
doi copii ai Yvettei, pentru a simţi pulsul Ţării Făgăraşului, acasă la ea! Pe uliţa de la Muzeul de Pânze şi Poveşti am
povestit despre ii, despre tradiţii, despre rost, despre ea, despre noi, despre
cât de important e să investeşti în copii, despre joc şi joacă, despre fusion
old-new... Când a venit vorba despre mâncare, în special de sarmale şi
salată de vinete, ne-am mutat poveştile
la Casa Terra! Şi am contiunat cu The Bucharest Lounge, demersul ei însolit şi
temerar de a prezenta lumii partea frumoasă şi pozitivă a ţării noastre, cu esenţa şi rosturile ei! Despre cartea
pe care o scrie, în care vrea să le descopere vesticilor comorile din Europa
de Est ( în care foloseşte ca exemplu pentru acest colţ de lume: România ei frumoasă) Despre
proiecte comune, mărţişoarele româneşti şi brăţările tradiţionale suedeze, din
piele de ren, brodate cu fir de argint. Despre bunicii noştri şi înţelepciunea lor
bătrânească, despre tatăl ei, sami, care a învăţat-o să iubească natura şi oamenii ( aceşti SAMI sunt indigeni, un fel de indienii din America! Ei au fost primii acolo şi au drepturi speciale. Sami sunt răspândiţi pe tot teritoriul Suediei, Norvegiei şi Finlandei. Au dreptul să stea unde vor şi dreptul la liberă circulaţie. Forma ochilor Yvettei e alungită, ca de ... eschimos! Acestor Sami nu le place să fie comparaţi cu eschimosii, am făcut asta doar pentru a înţelege mai bine povestea acestui neam de oameni din care se trege un ambasador special al României în lume)
Am povestit despre hotărârea ei de a trece pe lista sa de recomandări şi Ţara Făgăraşului. Pentru oamenii de aici, locurile, vorbele, pânzele, mâncarea, bisericile vechi, bucăţelele de zid şi mai ales colecţia noastră de poveşti, care a mişcat-o până înspre lacrimă!
Yvette în tricoul ei MÂNDRA CHIC
Yvette a crescut în Lapland,
Suedia. A studiat la Universitatea Umeå ( limbi străine, pedagogie, media şi jurnalism) apoi s-a mutat în La Réunion - pentru că visul ei era să trăiască pe o insulă
unde să se danseze salsa şi să aibă nisip în păr după o zi de stat la
plajă. Acum locuieşte în Danemarca! Călătoreşte mult. De acasă, din ţara lui Moş
Crăciun, la o insulă tropicală pierdută în Oceanul Indian, apoi în Norvegia, până în zone cosmopolite
precum Copenhaga, Londra, Aix-en-Provence. Şi totuşi, Yvette a făcut o pasiune
specială pentru România! Poartă ii,
batice şi tot felul de elemente din costumul popular românesc într-un fusion
old / new special! Iubeşte oamenii, peisajele, înţelepciunea veche şi mâncarea
românească!
......................................
Am povestit în engleză, dar a folosit foarte
multe cuvinte româneşti, ori de câte ori avea ocazia! Are două
vorbe pe care le iubeşte fără drept de apel: dor şi suflet! Mai nou şi
primăvară! :) Mi s-a
părut fascinant faptul că un cetăţean al „statului global” are setat ca
reminder în calendarul personal, ca sărbătoare a dragostei, Dragobetele nostru
românesc. Fiind un om care iubeşte poveştile, s-a îndrăgostit de cea a
frumosului flăcău al Babei Dochia, în defavoarea Sfântului Valentin... Nu îmi
aduc aminte de când nu am mai povestit cu un român care să vorbească atât de
frumos despre ţara asta, oamenii ei, lucrurile bune, iile româneşti, mâncarea
şi vorbele noastre dragi! Parcă era
cineva plecat în lume din Boholţ, de undeva de peste Olt, cineva în al cărui
ADN e ceva românesc! M-am ruşinat de milioanele de români care nu ştiu, nu
pot, sau pur şi simplu nu vor să facă asta! E atât de simplu, de frumos şi cu
vibraţii atât de pozitive, de nu îţi mai trebuie reţetă de la psiholog sau psihiatru o lungă perioadă de timp!
...........................
Una dintre cele mai frumoase poveşti de dragoste între o femeie, un bărbat şi o lume fascinantă clădită în jurul Dunării, Carpaţilor, Nistrului, Mării Negre, căreia într-un timp îi spunea Dacia, iar de ceva vreme bună.... ROMÂNIA!
......................................
Yvette a venit în România pentru prima oară în
1985, la Mamaia, într-o vacanţă de două săptămâni, cu părinţii
şi bunicii. A fost o experienţă inedită
pentru ea, era soare, plajă, oameni care încercau să îi convingă să le vândă
tot ce aveau pe ei, prietenoşi...
Avea 13 ani! Într-o seară s-a trezit cu un grup de
băieţi români care ieşiseră la agăţat suedeze! Au povestit mai bine de 4 ore!
Cu Mihai a corespondat apoi până în 2011. La început prin scrisori de mână! Câte una pe lună... Prima ei depeşă s-a oprit la cei de la Securitate! Dar a insistat! Mihai ne
povesteşte şi el cum veneau scrisorile desfăcute, cum îl teroriza locotenetul Păuneţ, îl iscodea despre suedeza care îndrăznea să îi
spună că Mr. Caeucescu nu este chiar cea mai bună soluţie şi că ar fi minunat dacă
ar putea să iasă, să vadă lumea cu mixul ei de culturi şi civilizaţii! Sute de
scrisori în care îşi făceau confidenţe legate de proiecte, împliniri şi neîmpliniri, viaţa
amoroasă, vise... Ea îi trimitea pachete
cu haine chic, îi făcea selecţii de muzică internaţională, cărţi. Doar unul singur a ajuns la el: conţinea un poster cu un peisaj din California şi o casetă cu muzică.
S-au revăzut prima oară abia peste 26 de ani. Era anul Domnului 2011! În aeroport s-au ţinut în
braţe mai bine de 30 de minute, până a venit cineva de la pază şi i-a întrebat
dacă au nevoie de ajutor, dacă li s-a făcut rău, sau s-a întâmplat ceva. Aşa a început, sau, mai bine spus, reînceput totul. Una dintre cele mai
frumoase poveşti de dragoste între o femeie, un bărbat şi o lume fascinantă, clădită în jurul Dunării, Carpaţilor, Nistrului, Mării Negre, căreia într-un
timp îi spunea Dacia, iar de ceva vreme bună.... ROMÂNIA!
....
....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu